lunedì 19 aprile 2010

Giuseppina Olivieri

Giuseppina Olivieri, ma per tutti Pina, nasce nel 1946 in pieno dopoguerra, quando ristrettezze e privazioni erano pane quotidiano. Indotta da tali circostanze, subito dopo i primi passi e i primi pensieri, ad esternare doti creative per dissetarsi, sfamarsi e vestirsi, è rimasta fedele al suo "fantasticare". "L'alternativa" che le fa ancora gridare "la vita è meravigliosa" pur se prodiga di prove negative.
Le sue esperienze: moglie e madre, ex insegnante della scuola dell'infanzia, amica di tutti, malata, ma non ci pensa... ha la sua "alternativa". Non ama definire i suoi componimenti "poesie", ma "storie in rima". Molti infatti sono racconti autobiografici con evidenti cenni nostalgici di un mondo seppellito dalla tecnologia.


Lu scardezzà



'Rrevate Aoste, se repetave la storie
che tutte quande cunesciave a memorie.
Ha state però 'm bu' d'anne fa
quanne 'ngore se scardezzave a mma'.
Senza pahe, senza nu cumblemende...
pecché s'aspettave st'avvenemende?
Pe' quale mutive la ggiuvendù ce tenave tande?
Ma... è mije a 'ccundà da cape tutte quande:
da li sfoije urmaije secche e sfenecellite,
pennave li pepitte bbille culerite.
Ecche punduale la squadra a jernate
che fra nu cande, na resate
'na pelite a lu sedore, 'na bbevute,
era già codde tutte li pupe
e 'n mmezze a l'are, nda velave lu patrò,
era azzate nu belle mundò.
Fenite la parta su', nghe li 'ttrezze pe' mma'
pe' addre chiamate tenave scappà.
Ma lu lavore sole a mmetà... se tenava fenì
e de queste se 'nderessave lu cuntadì:
dave subbete lu bbanne e pe' chi jave a fateijà
ce stave nu ddubotte pe' senà e pe' ballà.
E nda se faciave a parà la ggiuvendù?
Nen gne parave lu vere! Currave a mendù,
da ugne parte, vecine, lendane, cambagne e paese,
lu scope ere sole une e bbille palese.
Giacché la usanze ere: prime lu scardezzà
e na vodde finite se bbeijave a zembettà,
senza furie fra 'na resatelle e nu sguarde,
se faciave fenì lu lavore a sera tarde...
ppu' rrevave lu mumende che tutte spettave...
Viste che la luce elettreche nen ge stave,
nghe l'are 'llecciate sole de 'na fiammelle
bballenne, ballenne, ce ne sciave de teccatelle!
So' passate da nu pizze sessand'anne
e ugne tande 'ngore me lu ddemanne:
de li ddò parte chi ere più furbe... lu cuntadì
che pprefettave dell'opere facenne cuscì
o li ggiuvene che, dope la scardezzate,
se la dave 'na bbella recreijate?
La resposte è sembre chelle pecché vu' o nen vu'
ugnune ce trevave lu tornacunde su'.



Primavere  ceuettola


Ere li cingue de mandemà,
già nu cellitte je dave a candà...
E mendre lu sole a cciche spendave
cende cillitte je respennave.
Cardille, pitterusce, passaritte,
de prima ijurne già tutte ritte
a cercà la cumbagne pe' velà unite
sopra lu mannele tutte fierite.
E' cille ggiuvene, nen vede l'ore
de zerlà, zembettà e fa' l'amore.
S'ha ditte sembre e è lu vere
che tutte li cille se resbeje a Pprimavere
tranne chille de 'na certa età
nen ge sta verse nen ge sta ninde da fa'!




Se je la facesse



Nda me piacesse scutelà lu monne
pe' fa' cascà tutte lli cuse
che n'ha scite propie retonne
o che sta misse a la renfuse.
          Nda me piacesse scutelà la terre
          pe' repelilla da: li 'ngiustizie,
          li preputenze, l'odie, li 'uerre,
          li mmalat', li meserie, la spercizie.
Nda me piacesse scutelà lu mare
pe' lebberallu da lla 'mmennezze
jettate da chi, 'bbetuate male,
se ne freche de tanda bbellezze.
        Nda me piacesse scutelà lu cile
        pe' da' 'na ressettate a li staggiò:
        'mmernate nevose, Premavere ggendile,
        Autunne dugge e 'State a lleijò.  
Nda me piacesse scutelà cirta ggende:
torcela, sprescialla fine all'uddema 'occe,
pe' levaije lu vizie de badà all'apparenze,
mettenne sembre a zettì core e cocce.
         Nda me piacesse scutelà le jurne
         pe' scartà tutte li nutizie mmalamende:
         murte 'rretate da lu 'mbreijache de turne
         e addre uaije che pe' TV se sende.
Nda me piacesse scutelà lli notte
peijne de sugne bbrutte che fa 'mbaurì:
fa bbatte lu core forte, forte,
fa sperde lu sunne, nen fa più dermì.
         Nda me piacesse delecatamende
         scutelà li persone de 'na certa età
         pe desperde li 'cciacche e fenalmende
         dope 'na vite de fatì nu cco' de cambà.
Nda me piacesse scutelà la giuvendù
sembre nghe llu muse lunghe, sembre scundende:
scagnà lu troppe nghe ddò scapacciù
ccuscì po' darse che cagne atteggiamende.
         Sole li frechì nen me piacesse scutelà...
         però ije rrebbesse 'na meijche de tenerezze
         pe' realalla a tutte lli cresteià
         che ha cresciute fra viulenze e desprezze.
Nda me piacesse scutelà ugne cuse,
pe' reccapà quelle che po' passà,
ma stu monne è talmende cunvuse...
m'accundendesse de salvanne 'na mmetà.
          'Na cusa juste da 'jogne me pare,
          è che ugne tande pure pe' Culennelle...
          bbenghé la setuazione nne è cuscì grave,
          ce la velesse 'na scutelatelle.



Nessun commento:

Posta un commento